Ninge mereu, zăpada se aşează,
Mi-aduc aminte iarna ce-a trecut...
Te simt şi ştiu că sufletu-ţi vegheză
Să uit că tot ce-a fost prea m-a durut.
Vibrezi cu mine şi vibrezi în mine,
Te simt, mă simţi şi îţi doreşti mai mult,
Eu ştiu ce-a fost, tu ştii că va fi bine,
Ideile-mi prin tine le ascult!
Şi ninge, ninge, şi zăpada-i mare,
Aştept să-mi vii, în prag să te găsesc,
Îmi eşti destin şi nu doar întâmplare,
Şi pavăza sub care mă-mplinesc.
Te chem la mine, şi mă simt cu tine,
Eşti tot ce vreau şi sunt ceea ce sunt,
Eu ştiu ce-a fost, tu ştii că va fi bine,
Eu gândul ce îl ai îl fac cuvânt.
E iarnă dar şi ninge peste lume,
Se conturează-acum al vieţii ţel,
Ce va urma avea-va şi un nume,
Izbăvitor consens şi port-drapel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu