vineri, 25 decembrie 2009

Arhivarea prin cuvânt

Nu te speria, iubito,
şi te rog nu te-ntrista,
Nu insist, nu plâng, nu tremur,
vieţii înţeles voi da,
Caut câteodată sensul
viselor de peste noapte,
Uneori le pun în versuri,
alteori le urlu-n şoapte...

Ştii mai mult decât ştiu alţii,
ştii şi chiar ce nu se spune,
Ştii că am făcut în viaţă
fapte rele, fapte bune,
Ştii că am băut pelinul,
şi-am golit mii de pahare,
Ştii că nu mai simt durerea,
chiar când ştiu de ce mă doare.

M-am zbătut cu neştiinţa,
n-am ştiut a mă preda,
Unii mi-au săpat şi groapa
şi-au căzut tot ei în ea,
Astăzi ştiu ce dat îmi este,
uneori îmi este ciudă,
Ştiu că unii, în icoane,
se ascund în chip de Iudă.

Puse-s la sertar însemne,
umbra vor să-mi fie ştearsă,
Îşi fac griji văzându-mi crucea
ce nu poate sta întoarsă,
Eu mă adâncesc în gânduri,
rostuindu-le-n cuvinte,
Prin cuvânt ştiu adevărul,
doar cuvântul nu mă minte.

Astăzi ştii tot adevărul,
ştii ce-a fost, ce va urma,
Ştii de ce o întâmplare
te-a adus în calea mea,
Întrebarea dă raspunsul
şi răspunsul e-o-ntrebare,
Va urma realitatea
cu reala sa urmare.

Astăzi îmi asculţi doar gândul,
mîine ai să dai de ştire,
Că trecutu-i fără sensuri
arhivat în amintire.

Niciun comentariu: