Arhivarea prin cuvânt

Nu te speria, iubito,

şi te rog nu te-ntrista,

Nu insist, nu plâng, nu tremur,

vieţii înţeles voi da,

Caut câteodată sensul

viselor de peste noapte,

Uneori le pun în versuri,

alteori le urlu-n şoapte...

Ştii mai mult decât ştiu alţii,

ştii şi chiar ce nu se spune,

Ştii că am făcut în viaţă

fapte rele, fapte bune,

Ştii că am băut pelinul,

şi-am golit mii de pahare,

Ştii că nu mai simt durerea,

chiar când ştiu de ce mă doare.

M-am zbătut cu neştiinţa,

n-am ştiut a mă preda,

Unii mi-au săpat şi groapa

şi-au căzut tot ei în ea,

Astăzi ştiu ce dat îmi este,

uneori îmi este ciudă,

Ştiu că unii, în icoane,

se ascund în chip de Iudă.

Puse-s la sertar însemne,

umbra vor să-mi fie ştearsă,

Îşi fac griji văzându-mi crucea

ce nu poate sta întoarsă,

Eu mă adâncesc în gânduri,

rostuindu-le-n cuvinte,

Prin cuvânt ştiu adevărul,

doar cuvântul nu mă minte.

Astăzi ştii tot adevărul,

ştii ce-a fost, ce va urma,

Ştii de ce o întâmplare

te-a adus în calea mea,

Întrebarea dă raspunsul

şi răspunsul e-o-ntrebare,

Va urma realitatea

cu reala sa urmare.

Astăzi îmi asculţi doar gândul,

mîine ai să dai de ştire,

Că trecutu-i fără sensuri

arhivat în amintire.