chiar dacă sunt trist,
Mă simt vinovat de toate,nu pot să insist,
Cu un gând al tău poţi iarăşisă redai speranţă
Celui ce se zbate-n lanţuripentru cutezanţă.
Haide, vino şi dezleagă
nodul gordian,
Nu lăsa să simţi că vântuliar e uragan,
Parapetul nopţii lasăumbre ireale,
Ce lovesc din întunericcu urmări fatale.
Haide, vino, dă poruncă,
omului ce sunt,
Să refacă din cenuşăzborul ce s-a frânt!
Haide, vino şi dă-mi mâna,
cu un zâmbet cald,
Să păşim prin viaţa astafără nici un fald!
Cu privirea ta striveşteura ce persistă,
Fii o lacrimă de soare,niciodată tristă.
Haide, vino şi dezleagă,
azi, acest mister,
Ce mă ţine parcă-n transă,fără să mai sper!
Cu un gând plin de înalturi,plin doar de lumină,
Pune-ţi semnul pe trecutu-mişi pe a mea vină.
Haide, vino, dă poruncă,
omului ce sunt,
Să arate că-i puternic,zborul nu l-a-nfrânt!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu