Privire peste miez de noapte

Să nu adormi, iubito,

că vin din depărtare,

La ceas târziu de noapte,

în braţe să te prind...

Şi să plecăm, în taină,

în lumea asta mare

Ca să-nţelegi că norii

în ceruri se aprind.

Veni-vor alte vremuri,

veni-va vremea noastră,

Când zborul nu se frânge,

când cerul e senin,

Iar zarea purpurie

va deveni albastră,

Şi către noi albastruri

din şapte ceruri vin...

Trezeşte-te, iubito,

e vremea în schimbare,

Nimic nu ne opreşte

la ceruri să privim,

Plecăm în astă noapte

pe stele călătoare,

Avem o viaţă-n faţă,

e-a noastră... s-o trăim.

Nici viaţa şi nici moartea

nu poate să despartă

Ceea ce-i scris în ceruri,

ceea ce ne e dat,

Chiar dacă lumea noastră

e pusă doar pe ceartă

Trăi-vom viitorul

sub semn de gând curat.

Grăbeşte-te şi vino,

te-aştept la miez de noapte,

Călătorim prin timpuri

cu paşi izbăvitori,

Te prind din nou în braţe

şi mă cuprinzi în şoapte,

Acesta-i drumul nostru...

Începe mâine-n zori!