Însemn pe cerul opalin

La ceas târziu de noapte,

în braţe să te prind...

Şi să plecăm, în taină,

în lumea asta mare

Ca să-nţelegi că norii

în ceruri se aprind.

Dă-mi mâna iar, iubito,

te prind din nou în braţe,

Te uită, pleacă toamna,

şi iarna vine iar,

Cu ultima ei ploaie

de noi vrea se-agaţe,

Dar opaline ceruri

se-arată-n calendar.

Deasupra-i Carul Mare

şi Luna. Ne veghează,

Să fim hotarul vieţii

ce-ncepe de la noi,

Dormit-ai rău azi noapte...

de-a pururi vei fi trează,

Sub alburile iernii

trăi-vom amândoi.

Venind din lumea noastră

trăi-vom în iubire,

Că am plătit cu lacrimi

al raţiunii somn,

Acum întinde mâna,

fii pas de împlinire,

Să nu mă laşi vreodată

să cred că pot s-adorm.

Dă-mi mâna ta, iubito,

şi prinde-mi mâna-n noapte,

Şi spune adevărul,

dar nu îl spune-n şoapte.