m-ai învaţat să zbor,
Cu aripi de luminăspre timpul viitor,
Mi-ai arătat o cale,
să pot s-ajung la cer,
M-ai învăţat, în noapte,că stelele nu pier.
Îţi mulţumesc, iubito,
că dacă n-ai fi fost,
N-aş fi-ntâlnit speranţaşi viaţa n-avea rost,
Mi-ai dăruit în taină,
seninul din priviri,
Ca sens de rostuirea marii împliniri.
Îţi mulţumesc, iubito,
că mi-ai lăsat în dar
Căldura mâinii tale,şi-al nopţii sfânt hotar...
Nu mai cunosc durerea,
nu mă mai simt pustiu,
Chiar norii dau culoarecând ceru-i plumburiu.
Mi-ai dăruit puterea
prin vorbele nezise,
Iar adevărul astăziare-mpliniri promise...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu